secretariat@laude-reut.ro    +40 031.805.57.72 / 021.320.15.99  twitterfacebook

LAUDE-REUT ÎN JURIUL FESTIVALULUI „ONE WORLD ROMANIA”

La Festivalul de publicitate ADCE BarcelonaAlexandra Mocanu, elevă în clasa a IX-a R, Complexul Educațional Laude-Reut, va face parte din Juriul liceenilor, la Festivalul internațional de film documentar „One World Romania” (Bucuresti, 15-24 martie). În juriu s-au calificat cinci elevi de la licee din întreaga țară, pe baza unei competiții cât se poate de serioase.

Candidatii au avut de scris un eseu de 500 de cuvinte pe tema: „Descrie o societate sau o comunitate utopică, bazându-te pe propriile experiențe cu grupurile (mai mari sau mai mici) din care faci parte.” 

Ei au trebuit să convingă comisia de evaluare că pot răspunde argumentat la întrebări cum ar fi: Ce face o comunitate să funcționeze și ce o poate dezbina? Ce căutăm atunci când aderăm la un nou grup și la ce suntem dispuși să renunțăm pentru a fi acceptați? La ce comunități sau grupuri ai aparținut de la bun început și în care ai aderat pe parcurs? Comunitatea este mai degrabă o premisă (punctul de plecare), sau o promisiune (lucrul spre care tindem, pe care îl căutăm)? Ce înseamnă solidaritatea într-o comunitate? De ce este ea importantă? Ce anume, din comunitatea imaginată de tine, poate fi transferat în realitatea în care trăiești?

Observăm că tema ne dă mult de gândit chiar și nouă, adulților. În plus, candidații au avut de scris o motivație privind participarea la festival. Alexandra a amintit, între altele, că lucrează deja la realizarea unor filme tematice în cadrul școlii.

Liceenii care alcătuiesc juriul vor trebui să vizioneze şi să dezbată 10-12 filme propuse de organizatori, iar la finalul festivalului vor alege câștigătorul, oferind o motivație scrisă.

„One World Romania”, ajuns la a 12-a ediție, este singurul festival de film documentar din România dedicat drepturilor omului. Din Juriul liceenilor a mai făcut parte un elev de la „Laude-Reut”, în 2013, Matei Gaginsky, membru, ca și Alexandra, al grupei de media-comunicare din școală.

Un mare BRAVO și felicitari pentru Alexandra! Să ne bucurăm pentru ea! Poate fi un început de drum profesional. În orice caz, va fi o experiență de neuitat.

Profesor Liana Ionescu

Societatea utopică vazută prin intermediul comunităţii de astăzi

thumbnailO comunitate, un grup de oameni legaţi de interese comune care pot ajunge să poarte diferite sentimente unii faţă de alţii. Cu toţii ne dorim un grup perfect de oameni care să ne înconjoare, însă suntem oare pregătiţi pentru a face asta?

O comunitate utopică ar fi descrisă ca fiind bazată pe sinceritate, loialitate şi ajutor, cu mici conflicte care se rezolvă la fel de uşor ca o bătaie din palme. Cu toţii ar trebui să fim acolo mereu, unul pentru celălalt, pentru totdeauna. Suntem impinşi să ne creem astfel de iluzii, ideea fiind indusă în subconştientul nostru de către societate, de către toate poveştile cu final fericit şi filmele în care vedem că în ciuda a tot ce s-ar întampla între două persoane, ele vor fi mereu acolo una pentru cealaltă.

Nu cred că omul, fiinţa umană poate trăi în acest fel. Fiecare este făcut să greşească, să se încăpăţâneze şi să se schimbe. De multe ori ne este frică să spunem adevărul unui companion, tocmai pentru că nu vrem ca el să se îndepărteze de noi, dar în schimb ne ascundem, răcind relaţia singuri.

Suntem obligaţi să ne certăm, să avem conflicte, deoarece ele dovedesc dezaprobarea noastră. Fără ele într-un grup, toată lumea ar trăi în propria sa cutie, purtând o mască ce îl face perfect în faţa celorlalţi, în timp ce în interiorul său se dezlănţuie o furtună. Trăieşti pentru aparenţe, ajungi ca societatea, ca toţi ceilalţi să işi traiască viaţa prin tine, să te controleze, să te facă să iţi pierzi minţile până când vei deveni animalul lor de companie.

Multe grupuri din ziua de azi pot fi descrise în acest fel, iar mulţi se întreabă de ce. Vorbind din perspectiva de adolescent pot spune că teama este motivul. Tinerii au ajuns să se teamă de părerea celui care îi judecă. Ne îndreptăm uşor spre o lume în care toată lumea va fi diferită şi nimeni nu va mai ieşi în evidenţă printr-o părere spusă în mod sincer sau o răzvrătire de la sistem, sistemul social care a pus stăpânire pe identitatea noastră. Când nu mai simţi că locul tău este lânga aceşti oameni, trebuie să pleci, să părăseşti confortul pe care aceştia ţi l-au oferit, fără a-ţi fi frică de ce cred ei, pentru că la urma urmei, nu trebuie să continui o relaţie, dacă nu te simţi bine lânga acei oameni, nu trebuie să îţi pese ce cred ei, ci trebuie să spui adevărul.

Suntem obligaţi să ne schimbăm grupul, iar odată cu el sa căpătăm o nouă perspectivă asupra oamenilor din jurul nostru şi a ceea ce înseamnă o comunitate.
In Liceul Laude-Reut am întâlnit persoane care mi-au creat o impresie bună, împreună cu care formez un grup, o comunitate. Trebuie să ai mereu ochii deschişi, să accepţi ideea că unii oameni nu sunt ceea ce par sau dimpotrivă, să găseşti persoane care te vor ajuta în momente grele, chiar dacă nu mereu vor spune ceea ce trebuie să auzi, în favoarea folosirii cuvintelor care nu te vor răni. Vei întâlni mereu dezamăgiri, sau vei plânge din cauza timpului pierdut cu persoane care nu meritau, însă durerea te face mai puternic, iar dezamăgirea este o lecţie de viaţă care duce la dezvoltarea ta.

Documentarul din perspectiva mea

Documentarul reprezintă pentru mine evadarea dintr-o lume în care pe zi ce trece realitatea începe să devină un subiect din ce în ce mai evitat, pe care oamenii nu au curajul să îl înfrunte, datorită crudităţii ce prinde contur zi de zi şi a alegerii oamenilor de a nu se opune.

Nu cred că urmarea unor cursuri la şcoală te formează complet ca om, astfel că ai nevoie de experienţe suplimentare, care pun în practică cunoştinţele tale. Cursurile de la şcoală pot deveni uneori doar irealităţi, lucruri pe care nu le folosim zi de zi şi care nu ne definesc pe noi ca oameni.