,,An de an, dascălii se confruntă cu o sarcină ce devine din ce în ce mai dificilă: satisfacerea nevoilor educaționale ale elevilor. Într-o eră în care tehnologia a luat amploare, iar informațiile sunt la un click distanță, într-o perioadă în care unele școli au devenit supra aglomerate, iar altele prea puțin atractive pentru elevi, dascălii trebuie să găsească cele mai bune și mai eficiente căi de a-i atrage pe aceștia să vină cu plăcere la școală și să prezinte interes pentru studiu.
Devine din ce în ce mai evident că aceste lucruri nu mai pot fi realizate doar prin instruire tradițională și centrată pe profesor, ca în trecut, ci este important ca în educația copilului să fie implicați cât mai mulți membri, cu accent pe rolul părinților. S-a constatat că școlile cu cele mai de succes programe de implicare a părinților sunt acelea care oferă o varietate de moduri în care părinții pot participa la activitățile școlii.”- fragment din lucrarea mea de grad.
În urma cercetării pe care am făcut-o în vară pe aproximativ 400 de părinți și 500 de dascăli, au reieșit câteva lucruri relevante pentru relația dintre părinți și dascăli, dar mai ales despre ce presupune comunicarea eficientă dintre aceștia.
Una dintre concluzii a fost că, atât părinții, cât și dascălii apreciază activitățile care îi aduc împreună pentru a se cunoaște mai bine. Dacă până la acest rezultat aveam impresia că sunt în unanimitate, acum am confirmarea că sunt mulți doritori de astfel de parteneriate, părinți și dascăli deopotrivă. Și totuși, care e obstacolul? De ce sunt atât de puține momentele de lucru în parteneriat? Da, ați ghicit: comunicarea! Nicio parte nu îndrăznește să facă primul pas, de cele mai multe ori de teama unei eventuale respingeri a ideii.
Și totuși, vinerea trecută a venit o fetiță la mine și m-a întrebat:
-Simo, noi o să avem o activitate în care să sculptăm dovleci de Halloween?
Cum să îi spun copilului că nu? Și iată cum a răsărit imediat ideea de a lucra cu dovlecii, dar fără a aduce in discuție sărbătoarea americană și fără a trece peste tradițiile școlii noastre.
-Iubita mea, da, vom sculpta în dovleci!
De la discuția asta și până azi a trecut fix o săptămână. Începând de luni am mobilizat pe toată lumea: de la colegii din administrativ și până la părinți. Nu numai că au susținut cu încântare ideea, dar au fost și foarte atenți să nu ne lipsească nimic.
Activitatea a fost, într-o oarecare măsură, o reproducere a șezătorii de altădată. Pe lângă toate argumentele de mai sus, momentul acesta a contribuit semnificativ la crearea de amintiri frumoase și la consolidarea relației deja creată între noi-elevi-părinți-dascăli.
Nici părinții, dar nici copiii nu știau la ce să se aștepte, așa că surpriza a fost și mai mare.
Imediat după prânz, ne-am adunat cu mic cu mare în sala de clasă, unde copiii le-au cântat foarte frumos părinților, acompaniați de prea talentata mea colegă, Rodica Gancea. A urmat momentul de folosit imaginația și talentul artistic, așa că au scobit cu grijă dovlecii și au creat niște aranjamente florale de sezon absolut superbe în pereche-părinte și copil.
După momentul fotografic, ne-am răsfățat papilele gustative cu o delicioasă plăcintă de dovleac preparată în bucătăria școlii, dar si cu prăjituri si cozonac aduse de părinți.
Dacă le-a plăcut copiilor și părinților? Eu zic că da, dar să lăsăm imaginile să vorbească!
TEXT: profesor învățământ primar Simona Dana Dobrin
